“Femeia din Orient Expres”- Recenzie

Cartea “Femeia din Orient Expres” scrisa de Lindsay Jayne Ashford este un roman in care complexitatea emotionala a femeii este evidentiata de situatii misterioase, secrete bine pastrate, casnicii ratate si asta in timp ce trenul isi urmeaza drumul.

Nu ma dau in vant dupa calatoriile cu trenul si trebuie sa recunosc faptul ca trenul imi provoaca uneori niste stari contradictorii, asta vizand lumea pestrita care se plimba cu trenul. Cel mai mult, evit discutiile inutile si prefer sa ma afund in lectura unei carti de mare slem, asa cum fac atunci cand merg la drum lung. De multe ori observ  in jur, sentimente contrare. Trecand peste malitiozitatea unei fetite care ticluia planuri de manipulare bine puse la punct chiar de la o frageda varsta, in copilarie am avut un personaj in viata mea care pe langa stereotipurile din viata ei, mama-tata- frati-surori- verisori, se ocupa cu nevinovatie de multe deturnari de situatii, asa cum am citit si in cartea “Lolita” de Valdimir Nobokov. Si asta asa, ca sa nu creada lumea ca ai avut o copilarie in care ai dormit pe tine. Practic as scrie o carte despre o astfel de fetita pe care eu o intalnesc uneori si mi se pare ca privirea ei rautacioasa, spune multe despre planurile ascunse care o vor face cand va creste mare -o sperjura a acestei lumi. Gasiti o recenzie despre cartea Lolita de Vladimir Nobokov, pe blogul Bravo Andreea. Si asta este o divagatie pe care am facut-o gandindu-ma la drumul pe care uneori o fetita care va deveni femeie, si-l alege de mica inconstient, dar foarte precis.

Revenind la Agatha Christie, Agatha nu se regaseste devenind  singura, nefericita si obosita. In trenul care duce spre Asia Mica, Agatha este cea care fuge de o casnicie nefericita, fiind repede etichetata drept victima, escroaca sau femeie divortata.

„Ai încredere în tren. Propriile mele cuvinte, scrise cu atâţia ani în urmă, când am crezut că viaţa mea se sfârşise. Căci trenul, ca viaţa, trebuie să meargă până ajunge la destinaţie. E posibil să nu îţi placă întotdeauna ce vezi pe fereastră, dar, dacă tragi perdeaua, vei pierde atât frumuseţea, cât şi urâţenia.”

De fapt cartea despre odiseea femeii divortate, care nu are energie penttru a-i mai corecta pe cei din jur si pentru a se apara. Odiseea aceasta cuprinde si renuntare, obsesii de nefericire, fuga de ziaristi, depresie mascata sau publicitate. Ce a facut Agatha in cele 11 zile in care a disparut? De fapt Lindsay Jayne Ashford nu ne da nici un raspuns, lasandu-ne sa intelegem ca viata nu trebuie sa aiba raspuns la cele mai crancene intrebari si mai ales in acest caz, la misterul Agathei Christie.

Agatha deschise gura, apoi o inchise din nou. Era o situatie delicata. Nu o cunostea pe aceasta femeie, nu cu adevarat.Si totusi, ii amintea atat de mult de ea insasi- de persoana disperata care fusese in noaptea aceea rece de decembrie, cu aproape doi ani in urma".
Agatha deschise gura, apoi o inchise din nou. Era o situatie delicata. Nu o cunostea pe aceasta femeie, nu cu adevarat.Si totusi, ii amintea atat de mult de ea insasi- de persoana disperata care fusese in noaptea aceea rece de decembrie, cu aproape doi ani in urma”.

 

In romanul politist “Femeia din Orient Expres” mi s-a parut ca intalnesc o mare doza de emancipare, chiar daca unii sustin ca nu. Mi se pare ca Agatha este in fiinta ei o femeie extrem de emancipata, care are atata emancipare incat da pe dinafara. Asta este pentru faptul ca isi face doua prietene la fel de singure ca si ea si se sustin reciproc in fata dusmanilor si a temerilor care le ies inainte.  Pe langa asta am intalnit mult mister, suspans pana la ultima fila a cartii si descoperi citind cartea ca de trecut nu poti fugi oricat ai incerca.

„Ceva se schimbase în călătoria prin Turcia. Începuse în noaptea inundaţiei, când erau toate în compartiment, la primele ore ale dimineţii. Însă din pricina febrei nu mai erau nişte simple tovarăşe de călătorie. Exista o legătură tangibilă între ele acum. Iar Katherine tânjea să se confeseze acestor… Se opri, negăsind cuvântul care se străduia să i se formeze în minte.

Prietene.”

Aceste femei din Orient Expres, au avut motive diferite de a calatori cu trenul Orient – trecut nefericit, secrete rusinoase, societatea anilor ’28 nu iarta si este plina de prejudecati, astfel incat ele trebuie sa se apere si sa isi protejeze reputaia si renumele pentru a nu cadea victima prejudecatilor.  Una din femei, Katherine este desenatoare si vrea sa scape de demonii trecutului, urcandu-se in tren din Londra si plecand spre situl arheologic  Ur. Ea starneste controverse si datorita procesului in care a fost implicata, in care sotul ei se sinucide dupa 6 luni de casatorie.

pozele mele 074

„- Căsătoria este întotdeauna un salt în necunoscut, chiar dacă crezi că îl cunoşti pe celălalt perfect. Funcţionează pentru unii oameni. Dar mă îndoiesc că sunt cu adevărat multe căsătorii fericite.”

La fel de indrazneata si emancipata este si Nancy, o tanara care isi amaneteaza bijueriile  pentru a se sui in Orient Expres si care are un trecut destul de nefericit. Ea isi intersecteaza drumul destinului cu celebra scriitoare dar si cu alta femeie. O calatorie incitanta si un tren de mare efect in care se consuma dramele unor femei pline de nazuinte, care abunda in suspans, situatii efervescente si toate astea se invart in jurul scriitoarei Agatha Christie. Orient Expres  este un tren de poveste, asa cum nu ne-a fost dat sa vedem. Sunt decrise amanuntit sederea Agathei si a lui Katherin la Bagdad si apoi in situl Ur, unde au loc sapaturi arheologice, totul petrecandu-se intr-o lume a barbatilor. Sapaturile in numele arhelogiei, in care Katherine si echipa cauta artefacte si morminte ale vechilor regi sumerieni, duc povestea la un alt nivel, in care toata echipa de cercetare atrage atentia cititorului.  Lucrurile spuse dar in special cele nerostite, planeaza asupra grupului, Agatha fiind prinsa  intr-o furtuna de secrete si mistere, care ne arata ca trecutul unei femei nu a fost niciodata usor. Asa incat ea trebuie sa ii ajute pe ceilalti si pe ea, deslusind panza de necunoscut si de taine nerostite, dar prezente din povestea lor.

„Secretele inimilor noastre…Există unele secrete care pot fi divulgate fără prea multe repercursiuni. Însă altele pot sfărâma vieți.”

„Nu este ușor să crezi în ceva, când întreaga lume se întoarce cu susul în jos. Principalul lucru este să continui să crezi în tine.”

Cartea contine o intriga bine inspirata, cu personaje controversate si eroine care in ciuda trecutului blamat, privesc cu incredere spre viitor. Cartea mai contine situatii fine si umoristice, rasturnari de situatii, calatorii in desertul indepartat si orase exotice, bun gust, fler, bunatatea umana ce sclipeste pe alocuri din situatii de neiesit si asta numai datorita eroinelor ce traiesc o drama lasata in urma lor. Reflexia cititorului asupra scriitoarei Agatha Christie, este o reflexie in oglinda, o descarcerare si fidelizare a unor momente in raspar, ce cad ca o patura moale peste timpul care parca curge ca un fior in trenul Orient Expres. Nu poti sa nu fii incantat de intriga, actiune, detasarea scriitoarei si influenta pe care ti-o lasa in suflet aceasta carte.

Produsele Toshiba, la mare cautare

Noi romanii suntem o natie care cautam performanta, bunul gust, eficienta si designul de ultima generatie si mai ales nu pierdem din vedere calitatea si detaliul. Lucrurile astea le-am invatat pe parcurs, pentru ca in tara unde am locuit atatia ani (Italia), totul venea de la sine si acolo lumea nu era pasionata de electrocasnice de ultima generatie. Noi romanii in schimb, suntem preocupati de farfurii zburatoare pe care sa le gasim eventual si in bucataria noastra. Despre tehnologie si despre performanta avem multe exemple, dar in materie de electrocasnice ne dorim sa fim in trend si sa avem o calitate a vietii la standarde inalte. Daca iti doresti o masina de spalat vase performanta, iti doresti sa apesi pe un buton si masina sa isi ia avant in doua secunde, Toshiba este tot ce-ti trebuie. Asta este ca si cum generatia de acum face echilibristica intre masti, bucatarie, familie si tehnologie performanta. Nu e nimic, suntem cu un pas inaintea italienilor, asta pot sa va asigur, pentru ca ei au viata aceea linistita de casnici, carora nu li se poate intampla nimic, nici macar o surpriza. Noua ni se pot intampla surprize colosale, ca aceea ca sotul sa-ti cumpere o masina de spalat vase si de a o plasa strategic in bucataria fenomenala, din era tehnologica, acolo unde se intampla conversatii, mese de seara, gatitul si partea cea mai neplacuta, spalatul vaselor. Imagineaza-ti ce surpriza am avut cand sotul meu mi-a cumparat o masina de spalat vase de la Toshiba, eu fiind o mare amatoare de bucatarie si de gatit, asa incat, chiar daca suntem doi, munca mea s-a usurat considerabil. Mai ales ca la mine, gatitul este egal cu performanta tehnologiei.

Care sunt calitatile masinii de spalat vase Toshiba?

Toshiba creeaza masini de spalat vase de o performanta uluitoare, care exact ca in reclamele americane din anii ’50, imbunatatesc viata de zi cu zi si o fac nesperat de placuta.

Toshiba are un nou program de igiena, cu o spalare puternica la 70 grade C.

Toshiba Sanitization Lampa UV– Accentul pus pe sanitizare de cei de la Toshiba, mi-a dat o satisfactie mare si am spus “da”, asta este alegerea perfecta! Plus ca lampa UV adaugata in filtru, imbunatateste uciderea bacteriilor, astfel putem fi pusi la adapost de micile bacterii invizibile.

Filtru antibacterial

Aplicarea tratamentelor Life- Antimicrobi in punctele de spalare a vaselor este un must-have al brandului Toshiba. Efectul antimicrobian creste durata vietii materialelor introduse in masina de spalat vase si poate inhiba acumularea de micoorganisme care se afla in interiorul masinii.

Cos culisant- Pentru momentul ala in care vrei sa adaugi si tacamurile in masina, vei descoperi cosul culisant, care este si flexibil, deoarece il poti culisa ca sa pui tacamurile in sertarele superioare. Deci flexibilitatea lui este neindoielnica.

Masina de spalat vase Mini- Nu necesita instalare

Daca te gandeai la un instalator ca sa iti monteze masina, afla ca la aceasta masina de spalat vase, se poate descurca si sotul tau cu instalarea. Are un rezervor de apa bine izolat, pentru a mentine temperatura apei

Basca o pompa de apa pentru a accelera umplerea cu apa

Indicator automat al nivelului apei:

-alarma acustica atunci cand rezervorul de apa este plin

-alarma acustica atunci cand rezervorul de apa este scazut.

Masina de spalat mini functia aburi-Da! exista! Aburul este generat din masina in timpul curatarii, pentru a steriliza lucurile bebelusului tau, sau pentru a steriliza si a oferi lucrurilor din sticla, o stralucire deosebita.

Va puteti alege din gama de masini de spalat Toshiba, mai multe categorii:

Masina de spalat Free-standing

Masina de spalat complet incorporabila.

Masina de spalat compacta

Oricare ar fi alegerea ta, sa stii ca Toshiba este un brand care are cei trei piloni de rezistenta , in care oricine poate avea incredere:

performanta,

-calitate

tehnologie de ultima generatie.

Daca investesti niste bani pentru viata ta de zi cu zi, fie ca vrei o masina de spalat rufe, sau o masina de spalat vase, fie un frigider sau o combina frigorifica, Toshiba este un brand care in comparatie cu brandurile romanesti, dureaza. Eu stiu ca o sa o folosesc cel putin 5 ani, ca nu se va deteriora, ca performanta ei este la cele mai inalte cote si nu in ultimul rand, viata mea are un standard mult mai ridicat. De ce sa nu profiti? Tineretea trece, dar Toshiba te poate insoti in dumul tau, la toate evenimentele vietii tale in care faci mese cu cei dragi, alaturi de prietenii tai si de familie. Pentru orice detalii intra pe situl lor si vei gasi oferte din cele mai variate.

Pentru ca Toshiba este un brand care ridica standardele in materie de elctrocasnice si cum tu ai standarde inalte, Toshiba te provoaca sa fii fericita cu un produs achizitionat de la ei.

Prietenii mei trecuti

M-am gandit mult timp daca sa scriu acest articol dedicat batranilor, pentru simplul fapt ca fiecare avem in familie parinti in varsta si traim la un moment dat al vietii, durerea despartirii si teama ca o sa-i pierdem. Cu toate astea, viata mea a fost o continua intalnire cu acesti batrani, nu ai mei, ci ai altora, cu toate ca si mama acum este in varsta si stiu prea bine ce simte, dupa experientele pe care le-am avut. Batranetea nu este legata cu o funda rosie, nu este frumoasa si nu este o printesa imbracata in roz. Ci este exact ca o figura de stil, ceva nedefinit, greoi, sumbru, imbracat in gri, plina de dureri si de ganduri negre. As vrea sa spun altfel, dar nu pot, pentru ca viata mi-a aratat in cele mai mici detalii ce inseamna a fi batran, ca si cum m-ar fi luat de mana si ar fi zis: asta este treaba ta, acum! descoasa-i, ai grija de ei, ca dupa aia ne socotim noi! Si am avut grija de ei, dar cum eu sunt o artista, nu am putut sa-i vad decat cu ochiul sensibil al pictorului, al celei care a citit carti multe, al celei care statea langa ei doar sa ii observe in tacere. M-am intalnit de multe ori cu oameni batrani si de fiecare data mi s-a rupt inima. Si cand spun asta, o spun la propriu. Toata adolescenta am visat impotriva tuturor regulilor de conduita, la tragediile din cartile mitologice, la Cioran si la Bacovia si mi se pareau niste colosi prin puterea cu care puteau trai durerea. Nu am stiut ca toata viata, o sa intalnesc atata durere si ca imi este harazit sa o cunosc in toata splendoarea. Ma simt foarte apropiata de aceasta categorie de varsta si ma emotionez ori de cate ori sunt in preajma lor, pentru ca ei, prietenii mei au multe sa ne spuna. Am avut un cult al mortii toata viata dus pana la prostie, zic eu, iar acuma cand vad cum gandeam, nici prin cap sa imi treaca anume ca viata imi va fi aratat latura ei cea mai fragila, asemenea unei panze de paianjen, care se rupe la prima atingere.

Asa au fost intalnirile din viata mea cu acesti batrani, pe care ii numesc prietenii mei si alaturi de care m-am regasit. Unii au trecut dincolo, dar am trait momente unice in ultima perioada a vietii lor. De multe ori cand ma intalnesc cu ei, ii observ in tacere si simt ca nu am cum sa-i ajut. Stiu ca nu are nimeni cum sa-i ajute, pentru ca batranetea este o povara umana, pe care unii au privilegiul de a o trai, iar altii nu il au. Am intalnit multi….. unii erau iubiti, altii erau parasiti, altii aveau Alzheimer, altii dementa, unii erau la pat imobilizati, altii in azile sau spitale, unii in biserici, tacuti si neintrebati de nimeni “ce mai fac?”….Multi dintre prietenii mei au plecat din lumea asta…. mi-au daruit zile frumoase, atatea cate am petrecut cu ei si mi-am zis ca in ziua in care o sa ajung si eu ca ei, o sa fiu bogata cu amintirile lor. Mi-a ramas de la fiecare cate un lucru de nepretuit, cate un talisman- Maria mi-a lasat un colier de perle albe, Tereza un metanier catolic care mirosea a tamaie, o alta batranica mi-a facut cadou genti de piele vintage si un portofel negru de piele, pentru sotul meu. Cu Maria ieseam la toate cafenelele si savuram cafea la lungi discutii. Unei alte Marii i-am tinut mana la spital… langa ea, o alta batrana isi tragea ultimele zile de viata si am avut grija si de ea. Avea sapte fiice si m-a marcat teribil sfarsitul ei… la care nu am asistat, dar am vazut suferinta, in toata splendoarea ei.

Pe lumea asta, nu sunt cuvinte pentru unele lucruri care ni se intampla noua oamenilor. Nu cred ca suferinta poate fi descrisa de catre un scriitor sau poet, pur si simplu o vezi si taci in fata ei. Am avut o intamplare trista si aici- o batrana care avea fata stramba, venea in fiecare duminica la biserica- apoi am vazut-o in fata la un supermarket, asteptand ceva… cred ca sfarsitul, sau poate pe cineva care sa ii dea binete, apoi nu am mai vazut-o. Mi-a rupt inima si cred ca pe lumea asta nu exista nedreptate mai mare decat sa imbatranesti si sa suferi, uitat, parasit si neiubit. Am vazut suferinta in toate formele ei si asta m-a intarit, dar mi-a si aratat ca in final, viata nu iti mai apartine, nu mai esti, nu mai existi, doar fiintezi, doar respiri si numai prietenii te pot salva. Viata mea dedicata lor, a fost asemenea unei povesti tragi- comice in care am ras cu batranii mei, dar nu mi-am permis sa plang in fata lor, pentru ca demnitatea este mai mare decat durerea si viata fara demnitate este un esec. Fara sa imi fac introspectia de rigoare si psihanaliza care ar spune multe, nu conteaza cat ai daruit tu, ci conteaza prezenta ta in viata lor. Pentru ei este vital, macar sa ii vizitezi! Am ramas cu amintirea lor, cu zambetele amare si am inceput sa scriu, ca sa imi acopar amintirea lor. Viata nu are numai cateva aventuri, ci celor care le este predestinat le da aventuri cat incape, labirinturi si intamplari, caci nu stii ce iti rezerva nici ziua de maine! Desi de multe ori ma simteam in actiunea unui film, desi traiam la maxim cu o intensitate nebanuita fiecare zi si sorbeam fiecare intelepciune a acestora, pot sa zic cu mana pe suflet ca oamenii batrani sunt prezente unice. Nu am mai intalnit nicicand atata iubire de daruit, iar timpul lor este un timp scurt si comprimat. Asa ca iubiti-i cat ii mai aveti!

Bun venit in Noul An!

Anul care a trecut a fost dezastruos pentru unii, tolerat de catre altii si plin de resurse cel puti interioare. Am stat in izolare? am stat. Am privit cum sunt decimati de virus mii de oameni si cu toate astea, cred ca si fatalitatea are un sfarsit, asa cum dupa nori iese soarele si dupa furtuna vine vreme buna. Dumnezeu ne-a pus la incercare si ne-a aratat o noua cale de a trai, intorsi in noi insine, redati familiei si cu timpul petrecut cu cei dragi. A fost un an dur, cu reversul medaliei, in care unii am invatat sa traim cu noi insine, sa ne redescoperim sufletul, hobbyurile, in care ne-a reamintit ca avem un suflet de ingrijit, pentru ca viata era foarte trepidanta si nimeni nu mai avea timp pentru suflet si pentru el insusi.

Previziuni pentru Noul An

Desi nu ma cred un Nostradamus, cred ca provocarile din Noul An vor fi pe masura Universului, adica viata este atat de rebela uneori, incat nu stim nici noi incotro o sa o apucam. Cred ca lumea va fi un loc mai bun, plin de provocari, cu siguranta, dar anul va veni si cu numeroase oportunitati si crize de personalitate, pentru fiecare dintre noi. Eu sunt visatoarea care mai crede in toleranta, in Mos Craciun, in iubire si in redresarea lumii. Cred ca fiecare dintre noi poate construi un pod catre ceilalti si nu un zid, doar daca vrem. Ca autoare de carti, cred ca inspiratia nu ma va parasi in noul an si ca visurile se indeplinsec atunci cand te astepti cel mai putin. Va urma o carte publicata, vor urma expozitii de tablouri la care lucrez, va urma un an in care voi spune “da!” provocarilor, pentru ca mi-am propus sa le spun “bun venit!” si desi bucuriile se impart intre cei dragi si semenii mei, voi avea grija si de dezvltarea personala.. Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a dat acest dar al scrisului, pentru care ii multumesc si desi nu se poate trai din el, imi gasesc timp si pentru scris. Lumea va fi mai bogata cu o carte, asa imi spun de fiecare data cand imi apare cate o carte. Slava Domnului ca mai exista visatori intr-un secol in care fiecare minut din viata tuturor, este ocupat cu tehnologia si cu alergatul dupa bunul trai al fiecaruia. Eu una pentru inceput de an, astept un dar frumos, o masina de scris vintage si functionala pe de-asupra, care imi gadila orgoliul si pe care o pot aseza pe biroul din sufragerie, asa cum ii sta bine unei scriitoare.

Anul Nou sa ne fie cu realizari, cu dezvoltare personala, cu noi obiective de atins si nu in ultimul rand, sa ne iubim cu o iubire hristica, sanatoasa si plina de intelegere desi lumea in care traim este departe de a avea iubire de imprumut. Pentru asta, ii sunt recunosactoare universului, ca exista mama, sotul meu si surori apropiate de suflet. Imi surade faptul ca ne-am intors la noi si avem sanse de a evolua.

La multi ani!

Pinterest

Inca o data despre Haruki Murakami

Stii cum te simti cand citesti Murakami? ca o sirena de care cineva i s-a facut mila si a aruncat-o in apa, pestoaica inotand de fericire in largul marii, pierduta intre valuri, uda cu tot cu solzi si cu tot cu virusi. Pierduta, finalizata, uitata, depasita de toate relele, preschimbata in sirena din legenda, care inoata spre o insula unde va gasi un print nestiut. Asa am eu senzatia cand il citesc pe Murakami, ca ma pierd si ma regasesc in acelasi timp, aceeasi ciocolata amaruie imi curge prin vene si pe buze si ma regasesc de multe ori in apartamentul meu ca una care cauta dincolo de Titanicul care se scufunda de pe geam- Lumea prinsa cu virusul ucigas, cautnd un dram de toleranta fata de propria neputinta, incercand sa se apere de propriul sine, nici macar de materie, ci se subantelege ca vrea sa se apere de mintea sa. Cartea asta este despre plasturii de rani si de durere, pe care numai Murakami poate sa mi-i puna cu atata maiestrie. Toru Watanabe se confrunta de mai multe ori cu moartea, inca din adolescenta.

“Moartea nu mai era la polul opus al vietii, era in mine, fusese intotdeauna in mine.”

Se indragosteste ca din intamplare de Naoko si Toru face dragoste cu ea, desi nu avea nimic care sa-l atraga initial. Durerea este cea care are ultimul cuvant in intamplarea asta. Kizuki se sinucide si Naoki prietena acestuia sufera extrem de mult. Watanabe reuseste sa o astepte pe Naoko, pentru ca si el este un baiat plin de principii si Naoko este o fata foarte complicata, care vede totul in dioptrii diferite. In Padurea Norvegiana, m-am simtit atrasa de faptul ca asa ca si in viata, relatiile esueaza, prieteniile si iubirile se destrama. Toti cred ca Murakami e al lor, dar este si al meu.

Practic, atunci cand imi arunc vitamina efervescenta in paharul cu apa si ma asez la tastatura calculatorului sa scriu, ma contrariaza faptul ca Murakami a stiut dintotdeauna ca sufletul uman este facut din bucati. Din carne vie, din piele cu pori pe care poti scrijeli fiecare prieten care a plecat din viata ta, parasind-o ca pe o haina. Si stie jocul cuvintelor, sopteste inca de pe acum ce vei gandi, ce vei spune dupa ce vei citi cartea, intuieste cat de frustrat te simti vazandu-l pe Watanabe cum sufera, cum suferi si tu ca un caine, cum te aperi de tine si te ascunzi in spatele cuvintelor lui. Murakami stie ca nu mai ai unde sa te ascunzi, ca in fata vietii nu te poti ascunde mereu dupa ceva, sau cineva, ca ciocolata amaruie este si va fi un liant al parerilor de rau si ca poate fi si dulce viata, dar si amaruie.

Eu dupa Murakami nu am mai fost la fel. Mi-a lipsit curajul sa mai dau un nume starilor si totusi caut neincetat in mine starea lui Watanabe, vreau sa fiu o eroina si nu ca Naoko, cea care se sinucide. Dincolo de toate, Watanabe crede in viata ca si in moarte. Ucide cu privirea neprietenia, iubeste oameni, uita si traieste sfarsitul tuturor.

Am citit si cartea “Vara in care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Tibuleac

M-a electrocutat cartea Tatianei Tibuleac. Personajul principal este un baiat care vede lumea asa cum vrea el sa o vada, inca din copilarie. Nu vrea sa ii fie luate gandurile lui despre mama cu ochii verzi, o femeie mica de statura si grasa, pe care el de multe ori isi inchipuie cum o ucide. Tanarul este plin de verva vietii de liceu, are planuri si in mijlocul acestor evenimente se afla mama, pe care nu prea stie cum sa o perceapa. Asa ca o percepe fugitiv, cu coltul ochiului, daruindu-i ceea ce merita, adica furia lui de adolescent, deplorabila mama care merita linsata si scursa intr-un canal undeva. Mama care nu a realizat nimic, ci l-a facut pe el si apoi s-a despartit de tatal LUI. N u se imbraca nici macar frumos, isi tine parul intr-o coada de cal de care rad toti colegii de la scoala, o femeie de la care nu poti sa ai nici cea mai mica pretentie, nici macar ca adolescent. Dar apoi mama se imbolnaveste de cancer, pleaca undeva in Franta amandoi si se stabilesc acolo pentru cateva luni. Lumea lor se prabuseste, mama cu ochii verzi devine frumoasa si moare de cancer. Sasha ajunge pictor si in final se casatoreste cu Moira.

“Mi s-a facut mila de ea cum nu-mi fusese de nimeni niciodata. Poate de mine atunci cand bunica ma obliga sa beau oua crude, pentru ca sunt de leac, iar mie imi venea sa imi vars matele doar la vederea lor”.

Sasha vinde tabloul ciudat, se imbogateste, iar in lumea lui in care toate se destrama, mama moare ca o penitenta ce si-a asteptat sfarsitul privind lumea cu ochii verzi, iar el privind-o cum se duce.

Cartea m-a cutremurat, nu stiam la ce sa ma astept, dar cred ca si voi daca o s-o cititi veti avea impresia ca e vorba despre propria mama. Si destramarea care face parte din destinul oricaruia dintre noi, in fine, este mai bine sa plangem pe cei plecati, dar sa luam o gura de aer si sa ne spunem ca dragostea invinge totul in final.

Tablou din colectia personala- Artist Ionela Moldovanu

Jovial, mirabolant si seducator

Personalitatea de 40 de ani este un flux de ape care au trecut prin tine si s-au scurs asa cum au venit. Varsta de 40 nu mai este cu negare. Toata viata am negat diverse lucruri ca sa ma pot cunoaste, sa pot sa imi intind  aripile si sa zbor spre necunoscutul din viitor. Norocul face ca necunoscutul nu se termina niciodata, dar la 40 cunosti multe lucruri pe care nu le stiai nici la 20, nici la 30. Vrei sa minti frumos si sa iei si un premiu pentru asta? Trebuie doar sa crezi ca esti mirabolanta si seducatoare si la 40 de ani. Le-am trait pe toate ca si cand ar mai fi fost o planeta langa  Pamant, care ma astepta cu drag sa vin si sa traiesc in ea. Planeta cealalalta pe care am trait la 20 si 30, s-a preschimbat in fatalitate si intr-un altfel de necunoscut -necunoscutul realitatii, al noptilor nedormite, uneori al depresiei care isi arata coltii si al spitalelor in care ajungi fara sa vrei. Oricat ti-ai lua marja de eroare, oricate calcule ai face, oricat de bun ai fost la geometrie si oricate jonglerii fascinante ai facut in viata ta, ai parcurs un drum initiatic care te-a adus aici. Dar ce zic eu aici? Aici poate fi o vale adanca in care  te scalzi cu gandul ca nu mai esti cea de ieri. Poti alege sa te racoresti, cum poti alege sa refulezi si sa te razbuni pe minimalistul  trai, cu toate consecintele lui. Dar uneori minimalism inseamna si binecuvantare, exaltare, pofta de viata, fascinatie ca la 20, broboane de sudoare cand iti propui sa bati recorduri pe care nu le-ai batut niciodata pana acum, pentru ca nici acum nu e prea tarziu. Faptul ca poti sa te arunci in mare si sa inoti pana la epuizare, mi se pare un succes. Faptul ca scrii un articol si te imbeti cu cuvinte maiastre si de multe ori traiesti o mie de vieti prin cartile pe care le citesti, este un succes. Alergatul, pescuitul, intalnirea cu familia, momentele magice ale sarbatorilor, toate sunt un succes si cu asta am spus tot.    La 40 de ani ajungi cu certitudini clare si cea mai buna certitudine este ca unii oameni se cunosc pe sine la 30, altii la 40, iar  altii niciodata.  Pentru mine 40 inseamna o stare, un vibe seducator al constructiei de sine si Doamne, cata treaba am ca sa ma construiesc! Nu ma uit decat frugal in oglinda, nu ma compar cu Seherezada si traiesc ca si cum as avea 100 de ani. Desi viata de mai tarziu, poate fi o umbra celei de acum, crede in tine si nu iti da sufletul unor oameni care se ocupa cu circumcizii repetate si mai ales nu le da dreptul de a-ti amaneta viata. Am atatea de spus, atatea de parcurs, incat nu cred ca centrului Universului ii pasa de o femeie de 40 de ani, cat ii pasa de gandurile ei, de starea ei interioara si de vibratiile ei spirituale. Cand imi vine sa fiu egocentrica la varsta asta, ma uit in oglinda si vad cateva  riduri si ma gandesc la faptul ca  totusi e bine ca ma indrept spre o destinatie si ca desi viata este plina de oameni falsi, totusi mai exista unii care nu au abdicat de la frumos. Sunt atenta la vocea lui Dumnezeu, caut oameni spirituali de la care am ce invata si neg in continuare oamenii care iti starnesc dureri pe orice parte te-ai aseza, fara sa le pese ca sufletul doare mai mult decat toate oasele la un loc.  Am invatat pana la 40 de ani ca oamenii sunt niste simple instrumente de locomotie,  unii indreptandu-se spre o serenitate a vietii, altii imbatranind in oglinda cu multe neajunsuri, ipohondrii, vieti netraite, corzi energetice impanzite peste tot. Desi nu este nimeni centrul universului, nimanui nu-i este interzis sa zambeasca, sa se bucure, sa imparta bucurii si sa fie om.

Imi plac oamenii

Imi plac oamenii care rascolesc cu o privire oglinzile din ochii celorlalti, ca apoi sa le surada timid si sa le spuna: ce bine ca existi! Imi plac oamenii care fie ce-o fi, nu judeca, nu minimalizeaza realizarile tale, nu privesc cu nesat la interesul lor si cu un spirit nobil te iau asa cum esti, cu bune si cu rele si aproximeaza pana unde ai putea sa ajungi.

Pentru mine timpul nu are bariere, nici pentru unii dintre noi, care nu ne ghidam dupa ceas sau dupa pandemie. De aceea imi plac oamenii care nu tin cont de pandemie si alearga dupa flori salbatice pe camp si dupa fluturi nou nascuti si aleg sa fie fericiti, in loc sa se tanguie ca viata nu le-a dat cat ar fi vrut.

Imi plac oamenii care ignora raul din viata lor, facandu-l mic si neinsemnat si punandu-l la spate, acesta fiind singurul lucru care ar  trebui minimalizat in existenta cuiva. Imi plac oamenii care nu eticheteaza, nu judeca si nu au limite in a-si vedea fericirea oirunde si oricand.

pinterest

Imi plac oamenii care nu mor incet cu incetul pentru ca inainteaza in varsta, oamenii care le place viata, care iubesc orice numai sa nu moara pe dinauntru. Imi plac oamenii vii, curati la inima si la suflet, care atunci cand pun mana pe ceva, il fac cu hotarare. Imi plac oamenii care nu desconsidera faptul ca fac putin pentru omenire, putinul lor fiind de fapt o mare realizare. Imi plac  Oamenii care zambesc diferit si pentru ca nu au ce sa-ti daruiasca, iti daruiesc zambetul lor. Imi plac oamenii care au trecut prin mari suferinte si au uitat totul, hotarand intr-o dimineata ca de azi  se incepe o noua zi. Imi plac oamenii care traiesc mai multe vieti intr-una, care incep o alta viata in fiecare dimineata, nepasandu-le de gura lumii.

Imi plac oamenii tacuti, care au in interiorul lor un univers abundent, in care poti intalni de la sfinti la submarine, de la oceane si munti, pana la pasi pierduti prin calatorii interioare, greu de deslusit de ceilalti.

Imi plac oamenii care reusesc sa se scuture de trecut si care privesc in prezent cu ochi mirati ca si cum s-ar fi nascut prima oara. Imi plac oamenii care au trecut prin mari tragedii, asemenea celor din mitologie si au gasit puterea de a trai in continuare viata, cu bune si cu rele.

Si imi plac oamenii care mint frumos, stiind ca la capatul minciunii lor, se afla o surpriza de proportii pentru tine si mintindu-te iti fac cel mai de pret dar, ca atunci cand bunica iti ascundea o bomboana si tu nu stiai. Sau ca in cultura occidentala, cand mintind frumos oamenii stiu sa se creada unul pe altul si sa creada chiar si mica minciuna si apoi sa ti-o si rasplateasca. Si asta este o arta!

Si in final, imi plac oamenii care aleg viata si nu renunta, pentru ca a renunta este a trai fara sa faci parte din viata pe de-antregul. Imi plac oamenii care desi nu sunt intregi datorita luptelor cu viata, au ramas cu sufletul pur ca praful de aur ce il sufla in vant in fata tuturor.

Pinterest

O masina rulata este o surpriza in plina criza de personalitate

Mi s-a intamplat sa fac scoala de soferi si sa ma gandesc la faptul ca vreau sa-mi achizitionez o masina. Asa ca am pornit la vanatoarea de masini pe diferite situri on line si desi mi-as fi dorit o masina noua, bugetul meu nu imi permite sa o achizitionez. Asa ca m-am gandit la a doua varianta, la masina second hand care fie vorba intre noi, este o achizitie pe care o poti face usor, din mai multe motive.

thumb

-In primul rand o masina rulata, este o masina pe care o poti achizitiona la orice ora si in orice minut, fara sa iti para rau.

  • O masina rulata este o investitie sigura si buna, pentru ca vorba din popor-“Nu te ninge, nu te ploua”, este valabila mereu.
  • O masina rulata, poate avea tot confortul necesar de care ai nevoie. Cumnatul meu si-a achizitionat recent un BMW la second hand, de care este foarte mandru si mi-a pus in fata toate avantajele achizitionarii unei masini, basca atunci cand am facut plimbarea cu BMW-ul pana in Moldova, nu am putut sa zic decat “woau!”. Masina lui Liviu are bordul super sofisticat, climatizare optima, motor silentios, pe tetiere are ecrane aplicate la care te poti uita la un film in timp ce mergi, geamuri electrice si pornire de pe loc cu viteza maxima, ceea ce inseamna ca in 3 minute BMW-ul  ajunge la 100 km pe ora. Nu mai zic de faptul ca poate atinge viteza de 280 km/ora, asta in cazul in care ai de facut un drum pana la mare, pe autostrada Soarelui. Plus ca are airbaguri pentru protectie si este invincibila ca putere a motorului.

Deosebirea dintre o masina second hand si o masina noua, este kilometrajul care poate fi mai mare sau mai mic, in functie de cat de rulata a fost masina. Dar pretul cu care cumperi o masina second hand este un chilipir, practic un cadou pe care il poti face sotiei sau sotului, asa cum a facut si Liviu. El mi-a povestit ca a intrat pe situl http://www.sixth.ro, unde a gasit varianta ideala pentru a-si achizitiona o masina rulata, plus ca Sixth.ro ofera si garantie de doi ani la masina.

Povestea cu criza de personalitate este cam asa: orice tanar cand ajunge la varsta de 18 si ceva.. ajunge sa isi doreasca o masina. Este firesc as spune, este un must- have, prinzi un microb pe care o data ce il capeti, nu te mai lecuiesti de el. Si cum viata este ciclica, aceasta criza de personalitate se manifesta si la 30 si la 40 pentru unii. Criza de personalitate care te face sa iti doresti o masina, vine o data cu ridicarea standardului de viata a celui in cauza si in cazul meu, cu dorinta nestavilita de a-mi cumpara o masina rosie ca focul, sa-i surada norocul! Cred ca o mai stiti si pe aia: “Draga, ce ti-ai dori de ziua ta?” Iar ea, raspunde: “O masina rosie, rulata, cat mai in voga!”

Am ajuns si eu sa rad de mine, intr-o autoironie perfecta, pentru ca aveam impresia ca aceasta criza n-o sa ma apuce niciodata. Pe mine? Nooo… poate pe altele… si uite ca am ajuns si eu in punctul de a-mi dori sa conduc o masina sofisticata, rosie, ca sa fie toata lumea happy. Nimic mai natural, civilizat si profund, atunci cand mergi pe strada cu masina, sa te simti o femeie fericita, vaccinata si independenta pentru simplul motiv  ca esti la volan. Asa ca femeile care conduc masini, cred ca au toate aceeasi senzatie de libertate si de satisfactie deplina, ceea ce este absolut fenomenal, as spune!

masini

Avantajele pentru a-ti achizitiona o masina de pe situl www. Sixtsh.ro, sunt enorme:

-Ai acces la tot istoricul masinii, deci ai o deplina siguranta ca stii cu ce ai de a face.

-Toate documentele legate de intretinerea si eventualele reparatii ale masinii, iti sunt puse la dispozitie cu maxima transparenta si seriozitate, ceea ce mi-a confirmat si Liviu cand a achizitionat masina de pe Sixtsh.ro, fiind foarte multumit de modul in care a fost tratat si de explicatiile date.

De aceea atunci cand l-am intrebat pe cumnatul meu de unde as putea sa-mi achizitionez o masina, mi-a spus fara sa ezite, ca pot sa o cumpar de pe  Sixtsh.ro, deoarece avantajele sunt in mare parte in favoarea cumparatorului masinii. De faptul asta m-am convins si eu si cred ca nu voi ezita sa  achizitionez o masina de pe Sixtsh.ro, de indata ce imi voi lua carnetul de conducere.

De ce sa iti iei o masina  de pe sixthsh ?

Pentru ca ai beneficii:

  1. Preturile sunt atractive
  2. Exista o mare varietate de masini
  3. Masinile sunt sigure
  4. Primesti garantie pentru urmatorii  doi ani.
  5. Poti fii sigur ca masina ta nu a avut decat un singur proprietar.

Asa ca eu deja am toate datele pentru a-mi face viata fericita cu o noua masina de la Sixth Sh. Desi inainte cautam variante diverse de a-mi achizitiona o masina, acum dupa ce am analizat avantajele economice si faptul ca sunt niste oameni care se ocupa in mod serios de toate datele unei masini si mai ales ca mi se acorda si garantie, este tot ce am nevoie ca sa fac o achizitie buna. Acum sunt sigura de  varianta cea mai buna penttru achizitionarea unei masini si va indemn si pe voi sa  cumparati masina de la Sixth SH si veti avea doar de castigat.  Ideea este ca nu trebuie sa alergi prin tara bezmetic dupa o masina buna, care daca nu te pricepi la motor si la kilometraj, nu ai sanse decat sa fii pacalit. Asa ca lasati-va pe maini bune si nu veti avea regrete dupa!

Oricum prima calatorie cu masina as vrea sa fie la mare, undeva la Mamaia, ca sa o stropesc cu apa sarata si sa ii fac inaugurarea intr-o vacanta.

 

Articol scris pentru concursul Blogal Initiative.

 

Invitatie

pisica

 

Foaie verde de flori de nuci
Fa-te fata musafir
si te pune la mine in poala
ca sa am noroc la vara.
Si de te-i iubi cu mine,
o sa am bagaj cu mine
douazeci de care cu flori
si zece cai de curse lungi
cu care ma duc in lunci.
Fa-te bine usurel
si imi spune cum defel
imi esti draga cand te scoli
cand te culci
si cand cobori
pe ale mele trepte in viata
si te pui la mine-n fata.
Te astept ca alta data, tu femeie colorata
cu palarie de paie
si cu flori pierdute-n par
vino, vino de ma cere
si in cai il voi plati
pe cel ce mi te da in dar.
Esti femeie, esti minune
fiica de ceresc panzar…
cu matasuri impodobita
vrajita de primavara
cu ciucuri si cu migdale
si cu flori de margaritare.
Te astept, la patru fix,
la cafeneaua de artisti
si sa-mi spui de vrei cumva
ca sa fii prietena mea.

Si de te-i iubi cu mine

O sa am din nou pe tine

dor de piele alba lapte

cu care sa ma-ndur la noapte

si cand eu o sa-ti soptesc

tu indata sa-mi cersesti gura dulce

si sarut

vino draga, ca nu-ti cer mult!

 

Din doi in doi gasim fericirea

M-am vazut de departe copilul care asculta lectiile dramatice de geografie intr-o dictie perfecta, ale profesorului din scoala generala. M-am vazut apoi admirand susurul unei cascade pure ca o zi de primavara la malul careia am dormit saptamani, apoi luni, apoi ani. M-am vazut copil in alta lume, in lumea in care nu vorbeam, doar priveam cu ochi de jad spre ceva… anume ce vedeam era atat de dantelat, atat de firesc, incat m-am intors in timp de unde am plecat. De fiecare data cand ma intorc in interiorul meu, ma intorc de unde am plecat, in timpul primordial si cred ca suntem mai multe vieti. Mai multe vieti intr-una, cu personaje care se perinda in jurul meu si sunt mai mult decat mine, intotdeauna mai multi sunt cei ce ma insotesc in drumul meu.

poze frumoase 223

Auzisem ca s-a terminat un secol, ca a cazut un regim, ca s-a nascut un om, ca o faptura a scrijelit pe un copac o urma, toate astea, amprente ale vietii care trec si prin mine, prin tine, prin noi. Suntem fericiti fara sa STIM, stand in casa corpului nostru si lacrimand de cate ori infloreste o floare. Am trimis un gand catre cer si el mi-a raspuns printr-un suras ce cuprinde o imensitate de albastru. Pe drum o pisica s-a razgaiat la mine, ca si cum mi-ar spune- “ete, bine ca suntem aici… si ce? La final eu voi fi tot o pisica si tu vei fi tot un om!”

Cel mai cald sentiment este faptul ca apartinem acestei lumi, acum cand stam mai mult in casa decat afara, pentru ca circula virusul letal. Dar nu uita, de fapt te-ai regasit, in casa cu ai tai. Acum cand stai si te dumiresti ca pana acum viata a fost ca un carusel de circ, acum a venit momentul sa te apuci de nas si sa stranuti a alergie de pisici si de praf de pe mobila si de vanilie de pe prajituri si de polen de pe florile din balcon. Dar stranuti a fericire, a maxima independenta ca esti tu cu tine si cu cei dragi. Gandurile, niste dantele prafuite, galbene si crosetate in siclam, se indreapta catre o icoana a Mantuitorului. M-am gandit sa spun o mantra, eu care cred cu toata fiinta mea in Maica Domnului. Mantra mea este : Tu esti mama lui Iisus, deci esti si mama mea! Si gandul imi spune apoi ca totul este un joc de iubire, pentru ca ea este iubire suprema, fenomen de emotii, extaz de lacrimi ce priveste din icoana. Si apoi Maica Domnului din icoana mi-a raspuns cu o privire de inmiita mila.

Si apoi nimic… si totul… esti totul, esti transparenta ca o vana de copac, ca o sfredelire de cer, ca un echinoctiu ce a pus  egal intre  noapte si zi. Esti totul cand esti cu ai tai, esti in tine, vorbesti, dormi, zambesti, rabzi, taci… izolat la domiciliu ca un melc care are casa in spate si are o casa atat de spiralata, atat de faina si de trainica…o casa unde se simte acasa- asa iti doresc sa te simti in zilele astea de izolare, de mana cu ai tai si de vorba cu Dumnezeu, gustand cu lingurita din fericire.  Inima bea viata, inima mea bea din tine suflete, dintr-o geometrie sacra, dintr-o piramida a Egiptului, unde sta culcata langa un mormant de Faraon, numai de dragul si de dragul lui. Drag mi-e de tine, ca ai avut o viata atat de mare, cat incape intr-o inima de om! Inima mea e fericita pentru marea de emotii… Inima mea, inima ta, este atat de complicata cat este iubirea. Scoli intregi au fost dedicate cuvintelor si totusi atata  fericire nu are nevoie de scoala, ci doar de tine si de mine in iubire si in limpedea privire dintre cer si pamant. In privirea care este ca genunchii aplecati in fata  Preacuratei, in fata unei imensitati de mile si iubiri care nu se va sfarsi nicicand, asa ca fericirea pe care o sorbi printre picaturi de cand te nasti pana in ultima zi a fiintei tale.

Pana in ziua in care vei fi fericit!