“Femeia din Orient Expres”- Recenzie

Cartea “Femeia din Orient Expres” scrisa de Lindsay Jayne Ashford este un roman in care complexitatea emotionala a femeii este evidentiata de situatii misterioase, secrete bine pastrate, casnicii ratate si asta in timp ce trenul isi urmeaza drumul.

Nu ma dau in vant dupa calatoriile cu trenul si trebuie sa recunosc faptul ca trenul imi provoaca uneori niste stari contradictorii, asta vizand lumea pestrita care se plimba cu trenul. Cel mai mult, evit discutiile inutile si prefer sa ma afund in lectura unei carti de mare slem, asa cum fac atunci cand merg la drum lung. De multe ori observ  in jur, sentimente contrare. Trecand peste malitiozitatea unei fetite care ticluia planuri de manipulare bine puse la punct chiar de la o frageda varsta, in copilarie am avut un personaj in viata mea care pe langa stereotipurile din viata ei, mama-tata- frati-surori- verisori, se ocupa cu nevinovatie de multe deturnari de situatii, asa cum am citit si in cartea “Lolita” de Valdimir Nobokov. Si asta asa, ca sa nu creada lumea ca ai avut o copilarie in care ai dormit pe tine. Practic as scrie o carte despre o astfel de fetita pe care eu o intalnesc uneori si mi se pare ca privirea ei rautacioasa, spune multe despre planurile ascunse care o vor face cand va creste mare -o sperjura a acestei lumi. Gasiti o recenzie despre cartea Lolita de Vladimir Nobokov, pe blogul Bravo Andreea. Si asta este o divagatie pe care am facut-o gandindu-ma la drumul pe care uneori o fetita care va deveni femeie, si-l alege de mica inconstient, dar foarte precis.

Revenind la Agatha Christie, Agatha nu se regaseste devenind  singura, nefericita si obosita. In trenul care duce spre Asia Mica, Agatha este cea care fuge de o casnicie nefericita, fiind repede etichetata drept victima, escroaca sau femeie divortata.

„Ai încredere în tren. Propriile mele cuvinte, scrise cu atâţia ani în urmă, când am crezut că viaţa mea se sfârşise. Căci trenul, ca viaţa, trebuie să meargă până ajunge la destinaţie. E posibil să nu îţi placă întotdeauna ce vezi pe fereastră, dar, dacă tragi perdeaua, vei pierde atât frumuseţea, cât şi urâţenia.”

De fapt cartea despre odiseea femeii divortate, care nu are energie penttru a-i mai corecta pe cei din jur si pentru a se apara. Odiseea aceasta cuprinde si renuntare, obsesii de nefericire, fuga de ziaristi, depresie mascata sau publicitate. Ce a facut Agatha in cele 11 zile in care a disparut? De fapt Lindsay Jayne Ashford nu ne da nici un raspuns, lasandu-ne sa intelegem ca viata nu trebuie sa aiba raspuns la cele mai crancene intrebari si mai ales in acest caz, la misterul Agathei Christie.

Agatha deschise gura, apoi o inchise din nou. Era o situatie delicata. Nu o cunostea pe aceasta femeie, nu cu adevarat.Si totusi, ii amintea atat de mult de ea insasi- de persoana disperata care fusese in noaptea aceea rece de decembrie, cu aproape doi ani in urma".
Agatha deschise gura, apoi o inchise din nou. Era o situatie delicata. Nu o cunostea pe aceasta femeie, nu cu adevarat.Si totusi, ii amintea atat de mult de ea insasi- de persoana disperata care fusese in noaptea aceea rece de decembrie, cu aproape doi ani in urma”.

 

In romanul politist “Femeia din Orient Expres” mi s-a parut ca intalnesc o mare doza de emancipare, chiar daca unii sustin ca nu. Mi se pare ca Agatha este in fiinta ei o femeie extrem de emancipata, care are atata emancipare incat da pe dinafara. Asta este pentru faptul ca isi face doua prietene la fel de singure ca si ea si se sustin reciproc in fata dusmanilor si a temerilor care le ies inainte.  Pe langa asta am intalnit mult mister, suspans pana la ultima fila a cartii si descoperi citind cartea ca de trecut nu poti fugi oricat ai incerca.

„Ceva se schimbase în călătoria prin Turcia. Începuse în noaptea inundaţiei, când erau toate în compartiment, la primele ore ale dimineţii. Însă din pricina febrei nu mai erau nişte simple tovarăşe de călătorie. Exista o legătură tangibilă între ele acum. Iar Katherine tânjea să se confeseze acestor… Se opri, negăsind cuvântul care se străduia să i se formeze în minte.

Prietene.”

Aceste femei din Orient Expres, au avut motive diferite de a calatori cu trenul Orient – trecut nefericit, secrete rusinoase, societatea anilor ’28 nu iarta si este plina de prejudecati, astfel incat ele trebuie sa se apere si sa isi protejeze reputaia si renumele pentru a nu cadea victima prejudecatilor.  Una din femei, Katherine este desenatoare si vrea sa scape de demonii trecutului, urcandu-se in tren din Londra si plecand spre situl arheologic  Ur. Ea starneste controverse si datorita procesului in care a fost implicata, in care sotul ei se sinucide dupa 6 luni de casatorie.

pozele mele 074

„- Căsătoria este întotdeauna un salt în necunoscut, chiar dacă crezi că îl cunoşti pe celălalt perfect. Funcţionează pentru unii oameni. Dar mă îndoiesc că sunt cu adevărat multe căsătorii fericite.”

La fel de indrazneata si emancipata este si Nancy, o tanara care isi amaneteaza bijueriile  pentru a se sui in Orient Expres si care are un trecut destul de nefericit. Ea isi intersecteaza drumul destinului cu celebra scriitoare dar si cu alta femeie. O calatorie incitanta si un tren de mare efect in care se consuma dramele unor femei pline de nazuinte, care abunda in suspans, situatii efervescente si toate astea se invart in jurul scriitoarei Agatha Christie. Orient Expres  este un tren de poveste, asa cum nu ne-a fost dat sa vedem. Sunt decrise amanuntit sederea Agathei si a lui Katherin la Bagdad si apoi in situl Ur, unde au loc sapaturi arheologice, totul petrecandu-se intr-o lume a barbatilor. Sapaturile in numele arhelogiei, in care Katherine si echipa cauta artefacte si morminte ale vechilor regi sumerieni, duc povestea la un alt nivel, in care toata echipa de cercetare atrage atentia cititorului.  Lucrurile spuse dar in special cele nerostite, planeaza asupra grupului, Agatha fiind prinsa  intr-o furtuna de secrete si mistere, care ne arata ca trecutul unei femei nu a fost niciodata usor. Asa incat ea trebuie sa ii ajute pe ceilalti si pe ea, deslusind panza de necunoscut si de taine nerostite, dar prezente din povestea lor.

„Secretele inimilor noastre…Există unele secrete care pot fi divulgate fără prea multe repercursiuni. Însă altele pot sfărâma vieți.”

„Nu este ușor să crezi în ceva, când întreaga lume se întoarce cu susul în jos. Principalul lucru este să continui să crezi în tine.”

Cartea contine o intriga bine inspirata, cu personaje controversate si eroine care in ciuda trecutului blamat, privesc cu incredere spre viitor. Cartea mai contine situatii fine si umoristice, rasturnari de situatii, calatorii in desertul indepartat si orase exotice, bun gust, fler, bunatatea umana ce sclipeste pe alocuri din situatii de neiesit si asta numai datorita eroinelor ce traiesc o drama lasata in urma lor. Reflexia cititorului asupra scriitoarei Agatha Christie, este o reflexie in oglinda, o descarcerare si fidelizare a unor momente in raspar, ce cad ca o patura moale peste timpul care parca curge ca un fior in trenul Orient Expres. Nu poti sa nu fii incantat de intriga, actiune, detasarea scriitoarei si influenta pe care ti-o lasa in suflet aceasta carte.

Advertisement

Sa imbatranesti frumos…

Eu asa cred despre batranete,, ca vine pe negandite si te ia asa cu toate, incat devii un mic univers de sine statator. Poti sa casti, sa te furnice degetele de la picioare, sa ti se franga osul de la glezna, sa te doara incheieturile, de pe la 40 de ani si incepi sa te gandesti, cum o sa imbatranesti tu, unde o sa ajungi, daca nu cumva la vreun azil, sau undeva la tara, cu o gradina de flori si legume, unde sa gradinaresti, intr-un peisaj bucolic si plin de mirajul naturii. Dar acest miraj, nu este decat o Fata Morgana, pentru ca oricat ai vrea, nu mai poti trai intr-o carte a lui Antoine de Saint Exupery, pentru ca atunci va trebui sa fii cel ce nu ai fost niciodata. Cel ce se indreapta spre final, cu toate vulnerabilitatile de rigoare. Asa ca de la varsta asta incepe sa strangi bani pentru zile negre, sa traiesti la maxim tineretea de 40…, sa fii o nebuna disperata dupa calatorii, ciocolata, muzee, istorie, biserizi, dezvoltare personala si dupa viata ta, care iti place si care este doar a ta. Fii bland cu tine, pentru ca te ai doar tu pe tine, ceilalti au viata lor independenta si plina de nepravazut. Eu una, vreau sa fac mai mult sport, sa ma reglez psihic prin arta si credinta, daca a te regla inseamna a fi pe linia de plutire, cu toate riscurile, compromisurile si mai ales cu acceptul tau ca suflet. Pentru batranete, am o suma de sfaturi pe care nu le dau decat celor apropiati: cand vei ajunge la 90 de ani, sa ai pofta de viata pe care ai avut-o la 40….si pe care o traiesti de cate ori deschizi ochii in fiecare dimineata. Ca pana la urma, sa imbatranesti frumos, inseamna sa te iubesti atat de mult, incat sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru ca ai ajuns pana aici.

Cat de aspra viata, tot e bine cand ai un dor

Te vezi asa cum esti de obicei, in mierea blanda a soarelui si in lumina lui a tot iubitoare… Te-ai copt in cuptorul incercarilor, in anii in care ai sperat asa cum un copil asteapta coltul de paine din mainile mult batatorite ale mamei. Apoi, dulceata copilariei care s-a estompat cu mult mai mult decat iubirea de adult, dar a ramas intr-un colt de suflet, ca o margica sidefie, ascunsa ca o perla. Ai patruns cu mintea in dimensiuni multilaterale, asa cum numai tu ai fi visat, dar atunci cand erai copil stiai ca asa va fi, pentru ca te-ai nascut pentru asta.

Mama, cu gandurile pierdute undeva departe, cu poalele ridicate si cu painea in test, care creste ca o naluca si astazi imi duce dorul… A ajuns putin mai coapta, mai in varsta, mai neajunsa cu inima, mai arsa de singuratate si de dor de copii. Mainile care m-au crescut au miros de sfintenie, de ciorba cu loboda si de capsuni proaspat culese din gradina din spatele casei. Cand o vizitez pe mama, timpul se opreste in loc, durerea este mai acerba decat trei vieti la un loc, pentru ca pentru ea timpul a stat in loc, ca atunci cand aveam 20 de ani si fugeam in gradina sa culeg cirese si zmeura, in poale. Ai absentat apoi, ca un copil rau, unul care chiuleste, sau care si-a luat zborul mai departe. Zbor de vultur din cuib de vultur, care a zburat spre inaltul cerului, dar nu si-a uitatat radacinile… pentru ca dor toate radacinile si pentru ca dor de mama si de casa ei din mijlocul pustietatii.

As zidi daca as putea o noua lume, in care sa nu exista durere, dor de copii si de parinti, reminescente ale unei caderi din Rai… o slujba continua in care toti sfintii si ingerii participa cu mare alai… asa este viata cand ma intalnesc cu mama si printre picaturi vorbim de durerile noastre, de focul nostru care este numai al nostru si al nimanui altcineva. Acolo incap miile de clipe in care eu eram copil, milioanele de clipe in care am crescut sub obladuirea ei blanda, milioanele de clipe cand m-am luptat cu viata si ea mi-a stat alaturi, ca un intelept ce isi numara lacrimile scurse in inima si care nu se vedeau. Retusuri, reinventari, rasturnari de situatii, aventuri de viata ale unei femei azi un pic mai implinite, cu gratie si recunostinta, toate palesc in fata mamei… totul capituleaza si se sfarseste aici… lumea mea, lumea noastra, lumea ei, este atat de intima, incat mi-e o ciuda colosala pe Eva pentru ca s-a infruptat din mar, de nu s-ar fi infruptat! Timpul nu asteapta, timpul doare, dorul doare…sfarsitul este un chin grozav pentru cei dragi…

Dar mama imi este, imi fie, imi iubeste si imi iarta ca o Sfanta din calendar, toate, totul, chiar si un gram mai mult. Nu as vrea sa tin clipele cand puteam sa fiu o alta persoana pentru tot restul vietii, doar cred cu tarie ca destinul iti este dat, asa cum iti este data viata de aici si cea de apoi. Cine stie ce ne asteapta dincolo? Stiu ca nu ai fost niciodata mestera la cuvinte, dar lasa ca sunt eu! Eu iau cuvintele, le oblojesc, le descant, imi fac pod din ele sile sudui ca apoi sa le binecuvantez, apoi iar le descant ca sa oblojesc, sa nu mai doara…Cred ca atunci cand m-am nascut Dumnezeu a zis: in timpul ei, vor fi cuvintele si pe acestea i le dau! Numai sa fie un sfarc de lumina in viata ta… numai ca sa iti arat ca te iubesc, numai ca sa poti face totul din nimic…. fa Rai din ce ai! Dumnezeu dintr-o parte a luat si in alta a dat! Ma mir de dor de tine si de mine si de toate… cat de putin ne trebuie sa fim fericiti! Doar o mama si o fiica si s-a umplut Raiul!

Cum e sa fii autoare si sa-ti versi sufletul in carti?

Povestea mea este atipica : scriu din clasa a 3-a poezii, compuneri din clasa a 4-a, cu scoli diverse pana pe la 30 de ani, mai mult neterminate decat terminate, dar sunt mandra ca la 38 de ani am deschis cutia Pandorei si am publicat prima mea carte. Asta nu a venit intamplator, eu in acea perioada scriind articole ca editor la un site local al unei fundatii din Neamt. Si uite asa am ajuns si la a doua carte si la a treia si am inca doua carti care asteapta sa fie publicate. Ca o voma constructiva, asa a fost scrisul meu, ca atunci cand primul cosmonaut a aselenizat Luna si ce a gasit? cratere, minereuri si mult fier, ba poate si alte elemente chimice, care fac casa buna cu o planeta nou descoperita. Acuma daca omul a calcat sau nu a calcat pe Luna [Amstrong], ramane de vazut, dar eu mi-am descoperit planeta personala si am cucerit-o : foile galbene a unei agende pe care mi-am scris unele idei, carora le mai lipsea dantela cu filigran, care se gasea pe servanta veche, cu carii, a bunicii si care imi sarea in ochi de fina ce era. Ochiurile din ea imi luau toata lumea la tranta, pentru ca o asociam cu sufletul bunicii si cu fata ei rotunda ca o luna si coapta ca o paine buna si calda. Pana aici, avem o bunica, un mileu si niste carti. Cam la asta se poate reduce viata unui om, daca nu ar fi hipopotamul ceresc care zburda prin ceruri si muta stelele de colo colo, mai ceva ca jocul de pioni pe tabla de sah, pe care o joc cu nepotul meu, Mihai.

Domle’, sa scrii carti, ce rasfat! cata pedanterie si cat de luxuriant suna in viata asta, sa scrii ca sa scrii! Atat de burlesc, de fistichiu, de persoana care si-a trasat destinul si acum o rupe pe boierie si astfel acum esti un fel de burghezo- mosier al acestei lumi. Nu vorbesc de epoca in care traim, cand spun asta, nu ma refer la toate minusurile ei, ci ma refer la epoca lui Sadoveanu, Preda si Eliade, atunci cand scriitorii erau scriitori. Eu nu ma consider atat de scriitoare, ci o autoare care a aterizat pe Luna proprie, pe un satelit natural al propriei vieti si care a facut ca faptul de a fi autoare in neamul meu, sa nu mai fie un tabu, ci o perfecta reminiscenta a boierilor care ii mustruluiau pe stramosii mei si le dadeau cate un bici pe spate, ca sa munceasca mai cu efect pamantul. Ce sa zic? Timpurile imi permit sa fiu si cu tehnologia , dar si sa vad ca se duce pe apa sambetei, toata avutia acestei lumi- cultura, care este luata in ras, asa cum rad curcile de popandai. Este necesar sa va spun ca nu ma regasesc in lumea noastra, nu ma adaptez prea bine, am umblat mult ca sa imi gasesc locul si apoi m-am refugiat ca un samurai care a purtat toata viata la brau o carte si un stilou. Nu sunt profa deocamdata a unor copii, dar voi fi…

Semnat – Ionela Moldovanu, Autoarea cartilor: ‘Flori de lotus’;

‘Devoratoarea de sentimente’, ‘Pisicile si crucifixul’.

Ce-i al tau, e pus deoparte

De multe ori ma intreb care sa fie parcursul vietii unor oameni care au asteptat sa ajunga la un rezultat si nu au mai ajuns. Nimic nu este mai frustrant ca atunci cand viata te pune in fata cu esecurile si cu faptul ca bine faci, bine gasesti! Dar nu intotdeauna se intampla sa si reusesti in ceea ce iti propui. Imi amintesc ca atunci cand eram de vreo 20 de ani, aveam visuri marete, despre cum o sa se desfasoare viata mea. Pe la 30 de ani, deja ma intrebam cand o sa se intample anumite lucruri care nu s-au intamplat, dar in schimb universul a trimis alte multe lucruri frumoase, care mi-au facut viata sa semene cu un foileton si din care as fi putut sa fac un film.:prieteni buni in strainatate, calatorii si intamplari sincron, care mi-au facut din anii aceia, o viata unica si cu multe bucurii. Acum ma intreb: acele vise care nu s-au implinit, de ce Dumnezeu mi le-a pus in suflet, daca nu s-au implinit niciodata? sau poate eu mi-am facut planuri, ca Dumnezeu sa rada de planurile mele si sa se amuze copios! De fiecare data cand mi-am propus ceva, am ajuns pe cu totul alte carari decat mi-am propus, asta asa, ca Dumnezeu sa imi arate ca planurile mele nu fac mai mult decat o ceapa degerata. Cand crezi ca nu esti prea bun, prea demn de ceva, si crezi ca esti prea slab ca sa iti indeplinesti un vis, gandeste-te ca CE-I AL TAU, ESTE PUS DEOPARTE. Poate nu se va indeplini exact cum iti doresti tu, sau ce iti doresti tu, dar la un moment dat, in viata fiecarui om apar sincronicitati, situatii in care esti exact acolo unde trebuie, la locul potrivit si la momentul potrivit. Iti pot aparea in cale oameni care rezoneaza cu tine, care iti dau solutia la o problema ce te framanta de ani de zile, sau poate gasesti un job pe care nu ai avut niciodata ocazia sa il ai… sau o calatorie pe care visai de mult sa o faci. Nimic nu este intamplator, mai ales atunci cand ti se deschid toate usile si cerul iti arata pe unde sa o iei. Chiar si atunci cand ti se inchide o usa, o alta usa se deschide, cu alte oportunitati si cu alte avantaje si solutii. Asa ca nu dispera! totul este sa ai incredere in tine si sa iti spui in fiecare zi ca ce-i al tau, e pus deoparte!

Prioritati

Cam care ar fi prioritatile de care nu ma pot dispensa?

Dupa ce am fost bombardati cu carti si seminarii de Dezvoltare personala, am ramas cu niste franturi de invataturi, pe care le redau in continuar:

Viata nu este corecta, dar cel mai bine este sa te concentrezi intotdeauna pe ceva de facut, ca sa nu uiti cine esti.

‘A face ceva’ nu este egal cu tot timpul tau, pentru ca poti foarte bine sa lucrezi mai putin, dar cu randament mai mare. In restul timpului, fa ce iti place.

Pe plan emotional, ai de lucru- catastife intregi de blocaje, traume si nerealizari care sunt acolo, fie ca vrei, fie ca nu vrei. Cel mai bine este sa lucrezi pe bucati la unele din ele si sa iti invingi teama.

Cea mai mare realizare este sa lucrezi la un proiect in ritmul tau, cu resursele tale, dar dupa o perioada ‘de’, sa iasa la lumina, asa cum l-ai conceput.

Alaturi de jobul tau, fa-ti timp si pentru hobbyuri, pentru ca desi nu sunt o sursa de venit de baza, poti avea satisfactii enorme dintr-un hobby, ma gandesc mai ales la ceva artistic, DIY, pictura, scris, artizanat, sau decoratiuni interioare. Acum cativa ani era la moda sa faci cursuri de IT ca sa iti gasesti un job. Acum s-au mai schimbat timpurile, cel mai bine se castiga din hobbyurile pe care le practici zilnic. Eu una, am vandut pana acum tablourile mele cu preturi de la 100 lei, la 200 euro. Dupa ani in care am renuntat la pictura, am revenit spectaculos si am ajuns la concluzia ca nu ma vad fara o pensula si o panza in fata, nici pe viitor.

Investeste in prieteni, in familie, parinti si in cunostinte. Eu am prieteni de acum 10 ani, pe care i-am intalnit in alte tari si am tinut legatura cu ei si m-au si vizitat in Bucuresti. Este un sentiment unic sa cunosti oameni de incredere si sa tii legatura cu ei. As spune ca este o investitie emotionala pe viata, care merita sa-i aloci timp si suflet.

Si nu in ultimul rand, pastreaza-ti sufletul vesel si hoinar, si aventureaza-te in necunoscut: poate sa fie o calatorie in Turcia, Grecia, sau de ce nu, in Tailanda. Eu visez sa ajung in Tibet si sa invat acupunctura si sa cunosc pe pielea mea cultura si obiceiurile de acolo. Asta, dupa ce am facut o sedinta de acupunctura, care m-a pus pe picioare si mi-a reglat centrii energetici.

Din punct de vedere emotional, spunea un filozof, ca memoria este pentru a uita o mare parte din lucrurile care ne-au marcat in viata – asa ca cea mai buna metoda de a- ti obloji ranile este uitarea. Pastreaza-te pentru ceva constructiv si nu iti toci creierii cu traume inchipuite!

In viata, fericirea este cat se poate de penibila si de schimbatoare: atunci cand te astepti mai putin, ea vine negresit. Dar atunci cand o cauti, ea se ascunde si fuge de omul care o cauta. Asa ca pune pret pe viata ta si Universul va lucra ca sa iti aduca in cale, ceea ce este mai bun pentru tine.

Viata ta este nici mai mult nici mai putin o avere pretioasa, pe care o detii si care este darul lui Dumnezeu. Fa in asa fel incat sa conteze!

sa ramanem cu capul intreg…

Bun gasit in Noul An! In acest inceput de an realizez cum s-a mai dus un an in care am patimit unele si altele. Dar cel mai mult si mai dezagreabil este cand uitandu-te in agenda din capul tau, iti dai seama ca ai fost pe rand in viata ta, in functie de puterea imaginatiei si forta imprejurarilor, urmatoarele:

-Cenusareasa care se simtea nefericita pana in maduva oaselor desi avea vreo 20 de ani

– M-am resimtit inca de 10 ori Cenusareasa cand am vazut ca viata mea de 20 si ceva de ani se duce in jos si nu urca ascendent,, asa cum crezusem ca este in viata. De fapt, ce stie un tanar despre el sau despre viata? Aici cred ca destinul este cel mai in masura sa raspunda.

-Am fost eroina, salvatoare de oameni, Maica Tereza, mi-am schimbat religia in gand si aleatoriu, Ioana D’arc in functie de cati oameni aveam de salvat: ce a urmat a fost o viata in slujba oamenilor.

-Am crezut apoi ca cineva trebuie sa imi ridice o statuie pentru asta si mai ales cand am inceput sa scriu carti… ma vedeam in pielea fiecarei scriitoare a carei biografie o citeam. O data in pielea Norai Iuga, Veronica Micle, alta data Agatha Christie.

Nu m-am lovit niciodata mai rau la cap, decat cand m-am intalnit cu propriul destin implacabil- depresia nu este draguta, dar este folositoare cand pui osul la treaba.

Cand eram de 17 ani m-am visat pe rand {si aici poot sa spun cu mana pe inima ca am fost o visatoare incurabila la care imi dau seama ca Dumnezeu a contribuit in mod amuzant si complice, doar ca sa imi faca pe plac}, stewardeza, manechin si maicuta. Intre timp mi-am dat seama ca Dumnezeu m-a trezit la timp atat de suav, incat mi s-au blocat neuronii si in cap, de multele greseli pe care le-am facut poate in alte vieti. Deh! nimic nu ramane neplatit!

Ma gandesc sa ma rostuiesc mai bine, sa fiu mai serioasa cu gandurile mele, dar nu sa ma iau in serios… nu… doar sa trag linie si sa vad ca toate bolile inchipuite nu sunt de mine si in acest fel nu se pot lipi de mine. Asa ca ipohondria este ceva la moda in zilele noastre, dar mai ales la 40 de ani… cand imaginatia este o linie stearsa cand este vorba de bolile inchipuite. In general nu vreau sa ma imaginez cu cele mai grave boli, dar nu ma pot abtine atunci cand merg sa fac un RMN sau analizele uzuale, ca sa nu imi fac cele mai negre si volatile ganduri. Nu suntem asa sanatosi noi, dar cu capul stam asa cum stam, pentru ca nu e nimeni de vina, decat noi… dar ca sa mai inghiti si pastilele amare ale ipohondriei, este reteta perfecta pentru sarutul mortii prin frica, ruleta ruseasca sau viza in SUA.

Asa ca : nu jucam la ruleta ruseasca, ci doar ar trebui sa ne infigem un deget in degetul mare sub unghie, ca sa infrangem frica, ipohondria si tot calvarul pe care il traim.

M-a intrebat cineva ce tehnici folosesc de supravietuire: folosesc cateva, dar nu le pot spune, ca sunt secrete personale. Una ar fi faptul ca spiritualitatea nu este aceeasi cu religia, dar metodele de respiratie, meditatie dau roade enorme, daca esti conectat cu adevarat cu divinitatea. Vestea buna este ca Dumnezeu nu face diferenta intre spiritualitate si religie, asa ca poti sa ti alegi calea ta. Secretul consta in multi ani de cautari, caderi si esecuri. Mai este vorba si de multi ani petrecuti in umbra catolicismului, intr-o tara unde Dumnezeu m-a dus ca sa imi descopere anumite lucruri despre mine, despre El… aici pot sa spun ca imi place Rona Hartner… a trait ce i s-a descoperit. Cam atat…

Haideti sa fie binein Nou An!

Muntenegru, perla Adriaticii

Daca vreti o vacanta de vis, una din cele mai bune destinatii este Muntenegru, o tara cu mult potential si cu multe statiuni pe malul litoralului, foarte frumoase.

Europa Travel va trimite in Muntenegru, oferindu-va circuitul In Muntenegru de neuitat, in aceasta perla a Adriaticii. Itinerariu: Belgrad – Sarajevo – Mostar – Budva – Podgorica – Kotor – Dubrovnik, cateva orase de vis asa incat veti simti cum viata capata noi sensuri si noi emotii in aceasta calatorie de neuitat.

Ce poti face in circuitul in Muntenegru, o sa ma intrebati, in aceasta perla Adriaticii? Una dintre principalele atractii turistice de pe coasta Muntenegrului este Budva, orasul vechi cu o cetate medievala, atrage numerosi turisti cu o viata de noapte efervescenta si cu plaja insorita. Castelul medieval din Budva, Citadela, situat in cel mai inalt punct din oras, este unul din cele mai semnificative monumente medievale din circuitul in Muntenegru. In interiorul cetatii se afla si ruinele bisericii Sfanta Maria cu bastioanele fortaretei. In Budva gastronomia traditionala este o mare atractie a turistilor si puteti lua masa la unul din restaurantele orasului sau puteti savura la o terasa, un coktail rece cu gheata.

In Circuitul in Muntenegru puteti gasi la 20 de km de Budva, un oras numit Kotor, unul din cele mai frumoase locuri in perla Adriaticii daca vreti sa scapati de aglomeratia citadelei si sa va regasiti in Golful Kotor, unde puteti vizita si Castelul San Giovanni. Kotor este parte din Patrimoniul Mondial Unesco si aici puteti gasi monumente medievale bine pastrate, plaje insorite si munti superbi. Puteti pleca intr-o croaziera, unde veti putea alege dintr-o gama larga de excursii care va permit sa vizitati atractiile acestei parti de lume si sa va bucurati de comorile ascunse ale zonei. Turul orasului Kotor incepe de la Poarta principala a orasului vechi, denumita si Poarta Marii, unde veti vedea zidul impresionant din timpul Republicii Venetiei. De asemenea puteti vizita Piata Armelor, catedrala Sf. Tryfoni, cea mai frumoasa cladirre din Kotor si Piata Sf Luca.

Dar sa vorbim putin despre capitala istorica Cetinje, aflata la 40 de km de capitala administrativa, in perla Adriaticii. Acest orasel cochet cu o populatie de 18000 de locuitori se afla intr-o depresiune in muntii Lovcen, intr-o rezervatie naturala si luxurianta. A fost fondat in secolul al 15-lea cand voievodul vlah, Ivan Borojevich s-a stabilit aici si a vrut sa infiinteze un oras. Cetinje este un oras mai pitoresc decat Podgoriza si este un important centru religios ortodox, adapostind mai multe monumente istorice in perla Adriaticii.

Puteti vizita Biserica Vlaska, Manastirea Cetinje, aflata la poalele muntelui Orlov Krs, cel mai important asezamnat monahal din Muntenegru. Dincolo de zidurile care imprejmuiesc interiorul ca o fortareata, se afla Biserica Nasterea Maicii Domnului, unde se gaseste racla cu Mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul si o parte din lemnul Sfintei Cruci. Circuitul in Muntenegru va fi cu siguranta o aventura mirifica, in care placutul se imbina cu pelerinajul si cu evlavia specifica poporului roman, dar si a Muntenegrului. Asa cum stim faptul ca in Muntenegru, Europa Travel ofera in pachet si un pelerinaj la Meduhorge, acolo unde s-a aratat Maica Domnului si unde se intampla multe miracole.

Mai puteti vizita in Cetinje, Palatul Albastru, Muzeul Njegos, cunoscut si sub denumirea de Biljarda {Casa Biliardului}si Muzeul National, unde se afla numeroase obiecte ale dinastiei Petrovich, in perla Adriaticii.

Dar cea mai iubita localitate, traversata de 6 rauri, este Podgorica, capitala Muntenegrului, care primeste zilnic turistii din toate partile lumii, fiind pe zi ce trece un oras european contemporan, cu mari oportunitati in zona turismului. Orasul si-a primit acest nume in 1326 dupa numele muntelui Gorica, care se afla in partea de nord. In apropiere se afla lacul Skadar care impreuna cu Valea Zetai, face o adevarata gradina a raiului. Aici in capitala, in circuitul in Muntenegru cu Europa Travel, turistii vor gasi unul din cele mai tamaduitoare vinuri din Europa, asa cum sunt Vrana si Prokorden, respectiv bine cunoscuta tuica de struguri lozovaca sau ‘apa vietii’, cum i se mai spune. Puteti face de asemenea o sesiune de shopping in pauzele de vizitat si puteti degusta specialitatile de la restaurantele din zona, sau puteti vizita unul dintre multele galerii de arta, muzee, sau de ce nu, teatru. In Metropola de 150.000 de locuitori a Podgoricei, veti simti cu adevarat forfota cotidiana, dar si ospitalitatea metropolei proeuropene.

Europa Travel ofera un Tarif: 329 303 euro/persoana si Te bucuri din plin de ultimele saptamani de vara, cu mega reduceri #HelloAugust!
Campanie valabila doar pentru plecarile din august.

Certitudinile de la 40

Cum este sa fii la 40 de ani si sa ai numai certitudini, foarte putine indoieli, multe regrete, multe nopti si zile in care ai fost infranta, toate combinate cu nevoia de a avea o stabilitate?

Sunt genul care m-am pliat intotdeauna pe situatiile de viata. Viata m-a purtat de ici colea si am luat totul asa cum a venit, cu toate ca nu am primit tot ce am vrut.

Cum este sa o iei de la zero de fiecare data?

Este frustrant, iti trebuie o tona de rabdare si mai ales de curaj… ca sa faci fata celor care iti enumera esecurile tale, pentru ca nu ai reusit sa ai un copil pana la vasrta asta, sau sa iti cumperi o casa. La romani e musai, altfel nu esti validat de catre societate. Ghici ce? Dupa valorile mele si dupa traiectoria mea de viata in care am luptat ca un Sisif, ca sa rostogolesc piatra pe munte in sus si ea sa vina inapoi si iar sa o rostogolesc, nu cred ca are dreptul cineva sa imi spuna ca nu am bifat marile realizari, pentru ca de fiecare data am luat-o de la zero, de zeci de ori, luptand cu fiecare om iesit in calea mea, cu fiecare situatie si pot sa zic faptul ca fac parte din categoria celor care nu au fost privilegiati de viata. Plecata de la 27 de ani in strainatate, pana la varsta de 34 de ani, in care am cunoscut suisuri si coborasuri, am avut un drum atat de frumos, dar am o certitudine- oamenii acolo luptau pentru bunastare si nu pentru o cariera. Asa cum si eu am luptat de fiecare data sa stau la suprafata si cum nu sunt o persoana care sa renunte usor, cand m-am mutat in Bucuresti, m-am apucat de scris carti- cinci pana in prezent. Am dat aici de o lume care este in competitie si care pune accentul pe cariera, pe cat de multe studii ai facut si nu pe calitatea umana. De fapt, este normal, ceea ce nu este normal este ca totul este o jungla si toata lumea este in concurenta cu toata lumea, incercand sa ia fiecare locul celuilalt. Stiu- intotdeauna va exista cineva mai bun decat tine, cineva mai sus, cineva care le are pe toate si cineva care este validat de catre toti. Numai ca nu va fi ncineva la fel ca tine. Nu va fi niciodata cineva cu bogatia ta interioara si cu surasul tau, cu mintea ta care scrie carti, cu bagajul tau energetic si ascendentul tau de la nastere. Pentru ca chiar daca suntem luati de societate ca niste oi, unii dintre noi suntem oaia aia neagra care sare in sus si este altfel decat restul.

Eu una pana la varsta asta am multe realizari, dar si ani in care nu am putut sa ma ridic din pat, zile si luni cu depresie, zile in care mi-am dorit sa nu mai traiesc, dar si zile in care explodam de fericire inexplicabil.

Varsta de 40 de ani este ca fundul unui crater.. ai ajuns aici, esti aici cu ce ai adunat in suflet pana acum, esti plin de certitudini, dar si de regrete, pentru ca poate a fi putut sa fie altfel. Dar nu, nu ar fi putut sa fie altfel, pentru ca destinul ti-l traseaza Dumnezeu si cred ca este scris de la nastere. Eu una stiu ca am ramas integra principiilor mele, ma pot lauda cu asta, pentru ca nu am renuntat sa scot ce este mai bun dintr-o situatie de viata, nu am renuntat sa lupt, nu am facut compromisuri si nu simt ca as vrea sa fiu o oaie in rand cu lumea- am avut timp sa ma decid ca nu trebuie sa fac pace cu cei care ma vor docila, alienata si tacuta.

Sunt vie, sunt plina de certitudini si de zile in care ma bucur de mine si de lucrurile mici, ma incarc mereu cu spiritualitatea existenta si nu renunt niciodata. Si drumul meu nu trebuie sa fie ca al celorlalti… pentru ca este doar al meu si am o tona de lucruri bune de facut, mai bune decat sa fiu confirmata de oameni sau de societate. Celor care cauta confirmari, le urez succes, desi eu de copil am fost un copil atipic, pentru ca eram intotdeauna in afara confirmarilor tuturor. Am fost un copil care nu se speria de nimic si care lua totul asa cum venea si care intotdeauna avea o alta parere decat restul copiilor de la scoala. Viata mi-a confirmat, ca asa sunt cladita si ca acum ca si atunci, pot sa -mi spun parerea, pot sa scriu carti, pentru ca varsta de 40 de ani vine cu certitudini si cu experienta acumulata de- a lungul vietii.

Pot sa spun ca in viata mea, am salvat oameni de la moarte, am lucrat cu copii ca educatoare, pe modelul printesei Diana- si asta ma amuza de fiecare data cand imi amintesc ca si Daiana a fost un om nefericit, dar a daruit atat de mult!!!

– am fost o fiica care si-a ajutat multi ani mama, renunatand la mine, am fost un om de baza in comunitatea romaneasca din biserica ortodoxa din Italia, impreuna cu sotul meu si am calatorit foarte mult. Ce va mai urma? cred ca ceva la fel de atipic asa cum am fost toata viata, avand destinul unei femei care se regaseste in poezii si pictura, cu o sensibilitate care este dublata de certitudini. Sa ne fie de bine noua, femeilor de 40 de ani! Pentru ca femeia de 40 de ani este ca o masina vintage- si-o doreste toata lumea si este foarte stilata, dar putini si-o permit. Si da, pentru ca 40 este noul 30…

Ajuta-te singur!

Suntem file de poveste dintr-o viata extrem de complicata… de multe ori oamenii care vor sa faca ceva in viata asta, au puterea sa se ridice ori de cate ori este nevoie, chiar daca au fost loviti de depresie, de acea stare de iad din sufletul cuiva. Si astia sunt oamenii care au vrut sa faca ceva cu viata lor.

Nu este simplu sa lupti cu depresia, este un drum lung care incepe cu fiecare rasarit de soare, cu fiecare zi in care te trezesti si iti spui ca viata merge mai departe cu bune si cu rele. Pentru ca da, poti sa faci o resetare, poti sa asculti muzica, sa apelezi la tehnici budiste de meditatii, relaxare. Eu una cand am trecut printr-un episod de bornout, am apelat de-a lungul timpului la toate tehnicile de relaxare, meditatie, rugaciune, reiki, terapie cu ingeri, am trecut chiar si pe la yoga, am pictat si am scris si carti. Toate astea m-au ajutat sa imi revin, sa devin ceea ce am fost candva. Am avut de cele mai multe ori revelatii care mi-au aratat drumul, care nu se pot spune in cuvinte, pentru ca lumea nu crede in ele si crede ca fabulezi. Dar pe mine toate astea m-au dus la un alt nivel, mi-au descoperit ca nu sunt eu buricul pamantului, ca sunt oameni care asteapta sa ii ajuti, stand cu mana intinsa doar pentru a fi tinuti de mana si a le spune o vorba de incurajare. Am ajuns sa vad ca omul este de fapt intr-un proces continuu de dezvoltare si de evolutie si nu este nimeni, dar nimeni care sa nu aiba nevoie de o vorba buna sau de o strangere de mana. Am calatorit foarte mult si viata a capatat o aura de aventura si in acelsai timp de realitate traita la un alt nivel si la o alta scara.

Nu stii niciodata ce te asteapta dincolo de zona ta de depresie, pentru ca ea ti-a fost data ca un dar, ca sa sapi in tine, adanc, cat de adanc si sa iti descoperi cele mai mari prapastii care ti-a fost dat sa le descoperi in viata asta. Esti bine cand esti alinat, cand te asculta cineva, cand stii ca Dumnezeu nu te-a parasit nici o clipa, cand stii ca esti in acel proces care te duce la mantuirea sufletului tau. Pentru ca poti sa vezi lucrurile si dintr-un alt unghi – din unghiul lui Dumnezeu. Ce parere are El despre depresia ta? Asta este ceea ce conteaza cu adevarat si nu parerea lumii. Eu una nu dau doi bani pe toate rautatile si barfele lumii, pentru ca asta le caracterizeaza- sa loveasca cu piciorul, sa scuipe si sa mearga mai departe. Cui ii pasa de mizeria umana? O intalnesti la fiecare colt de strada si asta nu te face mai bun. Dar atunci cand lupti cu tine, afli ca esti mai bun, pentru ca nu renunti, pentru ca nadejdea ta este la Dumnezeu, pentru ca iti raspunde in fiecare gand, in fiecare semn pe care il intalnesti. Lumea este plina de semne, plina de simboluri si de lucruri frumoase pentru cei care au ochi sa le vada. Asa cum este plina si de rautati, de ipocrizie, de durere si de blestematii care nu ne fac cinste, ca specie umana. Dar lupta ta este cea care conteaza.

Aforisme pentru o zi de luni

Legea curateniei a lui O’Reilly:

Curatenia care ar fi de dorit este imposibila. Cu atat mai mult in bucatarie.

Principiul lui Filman

Ceea ce iti doresti, nu se gaseste la solduri.

Legile cumpararii imbracamintei:

  1. Daca iti place, nu exista masura ta.
  2. Daca iti place si exista masura ta, nu ti se potriveste
  3. Daca iti place si ti se potriveste, nu iti permiti sa platesti pretul
  4. Daca iti place, ti se potriveste si iti permiti pretul, se va desface in bucati la prima intrebuintare.

Legea lui Grey, a autobuzelor:

Un autobuz care nu soseste, va aparaea numai atunci cand calatorul potential a mers pe jos pana intr-un punct atat de apropiat de destinatie incat nu mai are nevoie de autobuz.

Postulatul parcarii a lui Lemar:

Daca te decizi sa parchezi la sase blocuri distanta, vei descoperi douna noi locuri, exact in fata intrarii cladirii la care te-ai intors pe jos.

Legea lui Jensen

Castigi sau pierzi, tot pierzi…

Legea lui Thomas

Cel ce vrea cel mai putin sa participe la un joc, este cel care va castiga…

Legea leucoplastului:

Exista doua feluri de leucoplast: cel care nu se lipeste si cel care nu se dezlipeste

Regula medicamentelor a lui Matz

Un medicament este o substanta, care injectata intr-un soarece, va produce un articol stiintific.

Legea examenului, a lui Weisman

Daca esti sigur pe tine dupa ce ai tocmai ai terminat un examen, este pentru ca nu stii de ajuns ca sa iti dai seama ca nu poti fii sigur de nimic.

Maxima lui May

Universitatea este un loc unde oamenii cu principii sunt mai numerosi decat cei cu valoare.

Legile lui Walinsky

1.Nivelul intelectual al unei discutii, coboara direct proportional cu patratul numarului de participanti

2.Prima lege a campaniilor politice

3. Daca in ring sunt 12 clowni si tu te alaturi lor, poti sa citesti si din Shakespeare, pentru auditoriu, vei fi al 13-lea clown.

Legea de fier a distributiei, a lui Wakfield

Cei care obtin, au…

Revelatia lui Bonafede

In general se crede ca puterea este un afrodisiac. In realitate este epuizanta.

Legea afacerii a lui Scot

Sa nu mergi niciodata printr-o institutie, fara sa tii o hartie in mana.

Legea lui Bogovich

Cel care ezita, are probabil dreptate

Principiul organizarii a lui Tiles

Daca indosariezi o hartie, vei sti unde este, dar nu vei avea nevoie de ea niciodata. Daca nu o indosariezi, vei avea nevoie de ea, dar nu vei sti niciodata unde este.

A doua lege a lui Connor

Daca un document este confidential, va fi uitat in masina de copiat.

Legea lui Joe

Relatia ‘sus- pusa’ pe care ai contactat-o cu mare greutate, va fi prima disponibilizata, in cazul unei reorganizari.

Legea lui Patton

Un plan bun azi, e mai bun decat un plan perfect, maine.